Miercuri, 22 August 2012 09:12

Cernauti, durerea mea

Scris de  Cecilia Caragea
Acorda o nota articolului
(85 Voturi)

Si, daca in Basarabia spiritul romanesc e viu si dadator de viata, te inalta si te invata, in Bucovina sufletul iti plange si toate lacrimile pe care le-ai avea n-ar putea ostoi vreodata durerea ce te cuprinde si te cotropeste pana in maduva oaselor...
Aveam o tara frumoasa si mandra si inima ei batea la Cernauti... Dar daca azi vrei sa vezi orasul tineretii lui Eminescu, orasul baladelor lui Porumbescu, orasul invidiat pe vremuri de vienezi si strabati Bucovina, romaneste nu mai auzi... Pe cei mai buni dintre noi i-a mancat Siberia! I-a macinat si i-a inghitit, pentru ca erau romani. Si locurile fara oameni dor... Simti durerea locului, caruia nici soarele nu-i mai poate aduce mangaiere, simti durerea ierbii si a frunzelor fosnind, caci oamenii locului nu mai sunt... Simti durerea vechilor case boieresti, a micilor palate din centrul Cernautilului, a drumurilor de prin codrii, care nu mai duc la sate asezate si la biserici care sa-ti dea putere si alinare. Si ajungi la sate cu case care nu-si au rostul, cu case inalte, care se vor semete, dar care nu se potrivesc locului, si mai vezi la marginea drumului cate o biserica pravoslavnica cu acoperisul de aur orbitor, panouri cu litere chirilice care te indeamna sa descoperi Bucovina, oameni care se misca inadecvat, negasindu-si parca locul... Si plangi cum niciodata in viata n-ai mai plans! Fara mangaiere, fara speranta si fara vreo solutie...
Si-ti doresti ca tara ta sa aiba grija de batranii care-si mai amintesc limba romana, de tinerii care ar mai indrazni sa-si contruiasca o casa romaneasca, de copiii care ar mai vrea sa invete cuvinte romanesti... Chiar daca sunt in afara fruntariilor tarii! Imi doresc o tara puternica si buna, care sa stie sa-si apere fiecare om, fiecare brad, fiecare loc... Imi doresc o tara care sa nu-i uite pe cei mai buni dintre noi! O tara care sa-i ajute si sa-i sprijine pe cei de dincolo de granite care ar mai vrea sa fie ceea ce sunt, romani. Dupa atatea istorii barbare, ai spera ca oamenii, de oriunde ar fi, au invatat sa se poarte si sa fie. Insa au nevoie de o tara care sa-i apare, ca sa poata sa fie un neam! Oriunde s-ar afla!

Scrie un comentariu


Codul de securitate
Actualizeaza imaginea

sus
Te afli aici: Stil de viata Cernauti, durerea mea