Cecilia Caragea

Cecilia Caragea

"Drumetule, nu exista drum, drumul se face mergand..." (Antonio Machado)

Echipa si Contact

Sambata, 18 Septembrie 2010 21:11

Cetatea pierduta

E adevarat, esti responsabil de ceea ce devii, de propria ta evolutie, de propriul tau drum. Dar oamenii pe care ai sansa sau nesansa sa-i intalnesti te pot marca intr-un mod profund, esential. Te mai intalnesti si cu spani, ce te leaga si te tin prizonier, ce te arunca intr-o fantana si-ti ascund lumina, speranta, ziua de maine... Te bucuri si de cei care, din pura intamplare sau dupa drumuri sinuoase, ajung sa ridice capacul fantanii si sa-ti aduca o raza de soare... Pasesti alaturi de intelepti, de viteji, de neinfranti, de oameni buni si pe care niciodata nu-i vei uita. Iti amintesti de oameni care te-au modelat si te-au facut ceea ce esti astazi. Si le multumesti! In gand doar! Dar ei stiu asta!
Cetatile pierdute care asteapta sa fie descoperite, vietile celor demult trecuti in nefiinta, dar de la care mai avem multe de invatat, drumurile ascunse in iarba cea mare, ruinele vechilor biserici, precum cea de la Dinogetia, poti sa le vezi doar daca ochii tai au fost facuti sa le vada... Si, pentru ca ochii mei de copil au fost facuti sa vada si sa se bucure de toate acestea, trebuie sa-i multumesc profesorului meu de istorie si geografie din scoala generala. Preda si acum in aceeasi scoala, din mijlocul aceleiasi gradini, din acelasi sat. Si domnul Popovici Pantelimon stie ca-i multumesc. In gand.

La Cetatea Dinogetia




Vineri, 10 Septembrie 2010 08:57

Produse Dacic Cool

Din aceleasi motive pentru care am considerat util si poate chiar necesar sa selectam branduri Dacic Cool, intentionam sa selectam si produse Dacic Cool. Este insa o diferenta. Daca in cazul brandurilor aveam in vedere intreaga activitate, politica si cultura organizationala, precum si raportarea la consumatori a unui brand, produsul vrem sa-l privim in sine, strict prin calitatile si eficacitatea lui si, evident, prin raportul calitate-pret pe care ni-l ofera. Sunt produse care practic nu imbatranesc si domina piata cateodata chiar si timp de decenii, pentru ca altele sa prezinte o dinamica mult mai pronuntata, evoluand rapid si lasand locul unei noi generatii, dupa doar cateva luni sau ani de zile. Este unul dintre principalele motive pentru care in cazul produselor intentionam sa alegem produsele Dacic Cool ale anului. Este o apreciere pe care ele si-o vor pastra atat timp cat vor ramane in piata, dar cu insemnul particular al anului in care au fost alese. Este o alegere pe care echipa Dacic Cool va incerca sa o realizeze atat in baza dosarului de prezentare al produsului, adica in baza aprecierii primite de acesta pe plan national si international, cat si pe baza propriei noastre aprecieri si a semnalelor pe care le vom primi de cititorii Dacic Cool, de la toti cei ce se simt Dacic Cool. Este o analiza si, in final, o alegere pe care intentionam sa o realizam la fiecare sfarsit de an si in urma careia vom anunta public produsele care consideram ca merita in acel an titlul de produse Dacic Cool.




Joi, 09 Septembrie 2010 13:09

Branduri Dacic Cool

Astazi, suntem asaltati de mereu mai multe produse si branduri promovate prin nenumarate campanii de publicitate, unele mai agresive decat altele. Singura problema consta insa in faptul ca nu intotdeauna produsul insusi este la fel de bun precum reclama sau pe cat pretinde prospectul si pe cat incearca ambalajul sa-ti ia ochii. E aproape imposibil sa realizezi singur un studiu de piata pentru a constata care branduri sunt interesate mai mult de prezentare, de aspectul ambalajelor si de agresivitatea reclamelor si care abordeaza cu reala responsabilitate problemele de calitate. Problema e cu atat mai spinoasa cu cat in mod evident orice companie, prin insasi ratiunea ei de a fi, trebuie sa lucreze in profit. Ca atare, costurile, deloc neglijabile, pe care le comporta publicitatea se regasesc automat in pret. Fie ele vor fi mai scumpe, fie aceste costuri vor fi taiate de la cercetare sau direct din productie. In ambele situatii va fi afectata calitatea produselor. Nu este mai putin adevarat ca nici o companie nu-si poate permite sa renunte complet la publicitate, caci astazi aceasta reprezinta, asa cum ne-am obisnuit sa spunem, corect sau nu, deja de o lunga bucata de timp, chiar inima comertului. Problema comporta ca intotdeauna justa masura.




Marti, 07 Septembrie 2010 15:29

Cetatea de aparare

La lectiile de istorie am invatat despre fortarete, despre cetatile de aparare, cu ale lor semete turnuri de paza, ce promiteau sa tina sub observatie si control orice miscare, orice posibil inamic, orice atac. Am vazut cetati cazute in ruina, dar care, in vremea lor de glorie, au fost de neinfrant... Dar am inteles cu adevarat ce inseamna o cetate de aparare, care iti permite sa vezi intinderi nesfarsite de apa si de uscat, de cer si de pamant, ce iti permite sa supraveghezi totul pana la linia orizontului, doar la Enisala.
Ti-ai dori ca intotdeauna sa poti sa supraveghezi totul, de jur imprejur, pana unde se imbina cerul cu pamantul, pana la capatul lumii. Important e ca macar sa incerci sa supraveghezi miscarile celor care ti-ar putea face rau, care ti-ar putea ataca rezervele de apa, de lumina, de speranta... Cei de la Enisala au avut un moment in care au putut face asta. Si au fost puternici. Atat de puternici incat, vazandu-le cetatea, nu mai ai nevoie de nimic altceva ca sa intelegi ce inseamna cu adevarat o cetate de aparare invincibila.
Numai ca lumea nu-ti ofera prea des asemenea ocazii. Grindurile de nisip care au format Lacul Razim, au facut fara rost cetatea... Corabiile de pe mare nu mai puteau ajunge direct la Enisala. Si-atunci, firesc, a fost parasita... Nu mai trebuia aparata si supravegherea din acel punct nu mai era esentiala. Locurile de aparare si punctele de observatie s-au schimbat.
E ideal sa poti sa-ti rotesti privirea 360 grade si cercul sa se inchida perfect. Chiar se poate intampla ca viata sa-ti ofere, pe perioade scurte, aceasta posibilitate. Insa, de obicei, trebuie sa inveti sa stai spate in spate cu cineva. Si fiecare sa lupte pe partea lui, pe frontul lui, sa acopere 180 de grade si sa stii ca te poti baza pe el. Un asemenea partener trebuie sa cauti. Cu un asemenea partener merita sa te arunci in lupta. In orice lupta.

La Cetatea Heracleea, Enisala

 




Luni, 06 Septembrie 2010 15:22

Vacanta in Delta

Imi plac vacantele foarte bine planificate. Pentru ca vreau sa ma bucur cat mai mult de parfumul locurilor in care ajung, de curcubeele cerurilor care ma acopera, de misterele portilor care mi se deschid.
Insa nu intotdeauna esti in masura sa stabilesti foarte clar drumurile pe care vrei sa mergi, vaile prin catre trebuie sa treci, muntii pe care vrei sa-i descoperi. Cateodata trebuie sa te increzi intr-un om de-al locului, care sa-ti dezvaluie noile lumi in care vrei sa ajungi.
Ca sa descoperi Delta cu adevarat, ai nevoie de o calauza, care sa stie sa treaca de valuri si de labirinturile de stufaris, care sa te duca in coloniile de pelicani si in locurile secretele ale lebedelor, de un un vaslas, care sa te duca prin padurile batrane si sa traga la pescarii lipoveni care-ti dau de pomana o gutuie si-ti povestesc cum mai sunt apele, nisipurile, grindurile, lacurile...
Curajul de a pleca pe un drum nou, necunoscut, cu un altul, de care depinzi, cu care imparti painea si apa, pe care mizezi sa nu rataceasca potecile si sa te scoata la liman. De asta ai nevoie ca sa descoperi Delta! De incredere. In Oameni.

In Delta Dunarii




Marti, 10 August 2010 16:46

Bocancii mei fermecati

Stiu, din povesti, ca uneori pentru cel drag trebuie sa mergi peste noua mari si noua tari, pana cand tocesti nu stiu cate perechi de pantofi cu talpa de fier. Niciodata nu m-am gandit ca n-as putea traversa oricate mari si oricate tari, de-ar fi cazul… Niciodata nu m-am gandit ca n-as putea toci sapte perechi de pantofi cu talpa de fier, de-ar fi cazul… Visele simple, din povesti, chiar ma faceau sa-mi doresc probe, sa-mi demonstrez forta, sa-mi arat dragostea, sa-mi afirm fiinta.
Mai tarziu, cand bocancii mei fermecati au inceput sa ma poarte prin lume, mi-am dat seama ca drumurile, oricat de lungi, daca sunt clare, pot fi parcurse, pot fi batute, pot fi invinse. Mai greu e sa descoperi drumul. Drumul pe care il ai tu de parcurs. Drumul pe care il are celalalt de strabatut.
Dar am mai descoperit ceva! Drumurile astea pe care ma poarta bocancii mei fermecati, drumurile prafuite de tara, drumurile de padure, drumurile de poveste, drumurile imparatesti, asternute cu petale de trandafiri, toate, dar absolut toate, ma fac sa descopar drumul interior pe care trebuie sa-l parcurg pentru a ajunge cu adevarat eu, pentru a fi langa cel drag, pentru a-l ajuta si pe el sa-si descopere drumul. Si de-asta imi plac bocancii mei fermecati! Pentru ca, oriunde m-ar duce, m-ar duce mai aproape de ceea ce trebuie sa fiu, de cel cu care trebuie sa ma intalnesc.




Luni, 09 August 2010 11:02

Dincolo de poarta

Sunt oameni care, cateodata, mai mult sau mai putin constient, se inchid intre ziduri, nu neaparat ca le e frica, dar se gandesc ca e cea mai buna alegere... Dar nu e! Pentru ca lucrurile nu stau. Lumea se schimba, se misca, e mereu alta, noua. E o iluzie ca mai tarziu a-i gasi-o la fel... Nu e niciodata la fel. Si-atunci ai nevoie mereu de curajul de a trece dincolo de poarta. Si, chiar daca dincolo s-ar putea sa fie lei, trebuie sa-i infrunti, asa cum iti infrunti si proprii demoni.
Oricum, sa ramai intre ziduri nu e o solutie. Toate zidurile se vor prabusi la un moment dat. Si, decat sa te striveasca, mai bine iesi tu, le parasesti si treci dincolo de poarta. Ca un fluture ce-si paraseste crisalida, iti parasesti ispititoarea si confortabila cetate, pentru a putea fi tu in lumea cea mare.
Sa treci dincolo de poarta! Sa fii tu!

Dincolo de poarta




Duminica, 08 August 2010 10:58

Week-end in Fagaras

Cand ai nevoie de forta stancilor, apei, padurilor, drumul greu, de munte, pe care ajungi pana sus, aproape de cer, deasupra celor ce te dor, deasupra celor de zi cu zi, care nu te lasa sa vezi prea departe, te istoveste si te inalta.
Perspective nebanuite, noi si interesante, ti se deschid dupa fiecare stanca, dupa fiecare cadere de apa, dupa fiecare padure, si intelegi ca limitele cele mai dure sunt cele pe care ti le pui singur, chiar fara sa-ti dai seama.
Drumul de munte, drumul pe care devii si te descoperi, cu bucurie, asa cum nici nu credeai ca ai putea fi, trebuie sa-l urci pana cand ceva magic ti se intampla si forta muntelui o gasesti in tine si cele de zi cu zi ti se par simple, rezolvabile, de infrant, pana cand limitele tale devin altele si-ti dau libertatea de care ai nevoie ca sa te simti puternic, deplin, invingator.
Pana la urmatorul drum in Fagaras. De care cu siguranta vei avea nevoie.




Vineri, 30 Iulie 2010 10:56

Poveste de dragoste

Orice inceput este... o poveste de dragoste. Dragostea e la temelia oricarei constructii. Fie ca e vorba de o casa, de o biserica, de un drum, de un pod sau de un... brand. Dragostea creaza lucruri care dureaza.
De-asta cred ca povestea brandului romanesc Fares, unul dintre clientii agentiei noastre de PR, ARENA Communications, imi e atat de aproape si cred ca are atata forta.

La inceputul secolului trecut, tanarul farmacist Andrei Farago, care tocmai isi terminase studiile la Viena, se casatoreste cu fiica celor ce aveau farmacia La Leul de Aur din Orastie. Restul povestii il stiti. (Sau il puteti afla din emisiunea Rebecca de la Antena 2.) Dar de acolo a inceput totul...
Pasionat de remediile naturiste, Andrei Farago isi pune problema cum sa treaca la o organizare industriala a cultivarii si procesarii plantelor medicinale si astfel s-a infiintat prima cooperativa romaneasca de cultivare si procesare a plantelor medicinale, care si astazi, dupa 80 de ani, ne rasfata cu ceaiuri delicate, aromate, vindecatoare...

Dim lights




Miercuri, 28 Iulie 2010 21:30

Vis de vacanta

Mi-e asa dor de vacanta! De o vacanta in care sa ma bucur de locuri noi si vechi, de idei proaspete sau indelung pritocite, de oameni pe care nu i-am mai intalnit niciodata, de cel cu care plec la drum... Pana atunci visez cu ochii larg deschisi drumurile care ne vor aduce mai aproape, care ne vor face sa intelegem altfel locul in care traim si... lumea cea mare. Si ma rasfat cu o bucatica de ciocolata, care-mi da energia sa ma reapuc de treaba, sa ma reintorc din vis si sa rezolv problemele cotidiene...

Asa cum soldatii aveau in mod obligatoriu asigurata ratia de ciocolata, pentru a putea marsalui zile intregi, am si eu mereu rezerva mea de ciocolata care imi da energia, perseverenta, curajul de a ma lupta cu lucrurile de zi cu zi.

Cate ceva despre istoria ciocolatei si despre tipurile de ciocolata savurate de zei pagani, de regi crestini, de curtezane sau de... Casanova am discutat cu doamna Maria Terzian Barbu in emisiunea pe care o realizeaza pentru TVR 2, Impreuna in Europa.

Dim lights

 




Joi, 22 Iulie 2010 11:09

Dupa 20 de ani

Vine o vreme a analizelor obligatorii si a proiectelor necesare. La o discutie despre toate acestea m-a provocat Ana-Maria Spataru in cadrul emisiunii pe care o realizeaza pentru Radio Romania Cultural. E genul de discutie care te ajuta sa te regasesti, sa-ti structurezi ideile si directiile in care vrei sa mergi. E genul de discutie pentru care trebuie sa multumesti!




Joi, 22 Iulie 2010 09:35

I Have A Dream

Un sfarsit si un nou inceput. Azi. De ziua mea. I Have A Dream.

Dim lights

 




Miercuri, 21 Iulie 2010 11:17

La un pahar cu vin

Vinul indoit cu apa pe care grecii il savurau la banchete era semnul civilizatiei. Asemeni armurilor stralucitoare, asemeni legilor democratiei. Schimburile de idei si dialogurile veritabile se purtau in jurul unei cupe de vin. Deveneai cetatean in momentul in care erai demn sa primesti o cupa si o armura, in momentul in care puteai sa aduci sacrificii zeilor cetatii.

Vinul este un element central si al civilizatiei noastre crestine in care painea si vinul se transforma in trupul si sangele lui Isus Hristos. Vinul poate fi un miracol, poate fi o minune...

Astazi, ca sa puteti organiza o cina reusita, trebuie sa alegeti cu grija vinul potrivit. Despre vin si despre retetele cu vin puteti sa-l ascultati pe Dan-Silviu Boerescu in filmul realizat de doamna Maria Terzian Barbu, pentru emisiunea Impreuna in Europa, de pe TVR 2. Puteti afla si alte obiceiuri despre bautul vinului, despre sprituri, despre vinul fiert cu scortisoara, al carui miros mi-l amintesc si acum si care, in iernile geroase din copilaria mea, se impletea cu mirosul de tutun din batista bunicului meu...

Rasfatati-va, dar nu exagerati! Chiar daca Moisil v-a furnizat un argument pe care l-ati putea invoca... Cu un farmec de matematician, spunea ca fiecare om are dreptul la un pahar de vin, dar dupa ce bei un pahar de vin esti deja un alt om...

Dim lights

 




Marti, 20 Iulie 2010 11:19

Mic dejun impreuna

Stiti la ce visez? La micul dejun impreuna cu iubitul meu, intr-o zi de duminica. O cafea cu lapte, un croissant si toate zambetele unei dimineti linistite, de sarbatoare. Un mic dejun frantuzesc, pe care, e drept, inca n-am ajuns sa-l savuram in Bretania, dar care e cel mai frumos inceput pe care il poate avea o zi...

Urmeaza cafeaua de la birou, cafeaua cu partenerii de afaceri, cafeaua cu prietenii. Cafeaua pe care o bei de unul singur, acasa sau pe terasa unei cafenele, gandindu-te care ar putea fi cea mai buna solutie la problema care te macina, care ar fi cea mai buna turnura pe care i-ai putea-o da povestii pe care o scrii, textului care te bantuie... Dar gustul cafelei cu lapte din dimineata de duminica e singurul care imi da linistea ca lucrurile se aseaza pana la urma in matca lor fireasca.

Sau, daca va e dor de o cafea mai tare, turceasca, cu caimac, gasiti secretele retetei si in filmul realizat de doamna Maria Terzian Barbu in cadrul emisiunii Impreuna in Europa, de pe TVR 2, la care am avut placerea sa fiu invitata alaturi de doamna Ulvan Abibula din partea Uniunii Turcilor din Romania. Si-am savurat si o cafea cum numai bunica mea mai stia sa faca!

Dim lights




Daca sunteti invitati la o ceasca cu ceai, nu refuzati! E o invitatie la cunoastere reciproca, la descoperirea comuna a miracolelor acestei lumi, la perceperea celor ce zac in cotidian, dar sunt ascunse privirii grabite, centrate doar pe interesul de moment... E inceputul unui drum de mai bine de o mie de pasi... Se spune ca ceremonia ceaiului, descrisa de Okakura Kakuzo in Cartea Ceaiului, nu poate fi inteleasa de catre occidentali. Dar ceaiul ne dezleaga si noua limbile... Ne ofera necesarul moment de ragaz pentru a ne putea apleca asupra sinelui nostru si pentru a-l descoperi cu adevarat pe cel de langa noi. Ne da forta, ne ajuta sa ne redescoperim sensibilitatile, visele, dorintele si, poate, uneori, curajul de a le face sa se intample, curajul primului pas. Pentru ca, pana la urma, chiar si drumul de o mie de pasi incepe tot cu primul pas...

O invitatie la o cana cu ceai, a lansat si doamna Maria Terzian Barbu invitatilor sai in cadrul emisiunii Impreuna in Europa, pe care o realizeaza pe TVR 2. Am fost incantata de aceasta invitatie cu atat mai mult cu cat, ani de zile, am lucrat pentru promovarea unor ceaiuri de calitate pe piata de la noi si, de-a lungul timpului, m-am documentat despre cultura ceaiului pe diferite meridiane. Cu bucuria de a descoperi profesionalismul realizatorilor acestei emisiuni, va invit si eu la o cana cu ceai... Cred ca e o invitatie potrivita unui stil de viata Dacic Cool.

Dim lights




Pagina 31 din 32
Te afli aici: >