Cecilia Caragea

Cecilia Caragea

"Drumetule, nu exista drum, drumul se face mergand..." (Antonio Machado)

Echipa si Contact

Vineri, 29 Iunie 2012 07:43

Despre ideile care nu-ti dau pace...

Sunt idei care te cotropesc, care nu-ti dau pace pana nu se vad transformate in realitate, dar care apoi iti daruiesc incredibila bucurie de a le vedea ca prind radacini, ca le cresc aripi, ca au forte nebanuite, ca schimba lucruri si aduna oameni, ca sunt vii, ca te inalta, ca fac ca nimic sa nu mai fie precum a fost inainte...
Sunt idei care cresc si care fac sa se vorbeasca despre ele, sunt idei care ne fac bine si care ne schimba... Idei pentru care am avut nevoie de curaj, dar fara de care nu am fi putut deveni ceea ce suntem...  O idee cool, dacic cool, ne-a facut sa scriem despre Romania noastra, sa vorbim despre produsele si brandurile romanesti, sa ne intalnim cu oameni care sunt mandri ca sunt romani, o idee despre care ne bucuram ca acum a fost impartasita si cititorilor revistei Avantaje, revista pe care de ani si ani o citim si o apreciem pentru constanta, dar si pentru inovatie, pentru povestile pe care ni le spune cu maiestrie si pentru sfaturile de a trai in adecvare cu noi insine.
Si toate acestea se datoreaza oamenilor, oamenilor care pun suflet in ceea ce fac, oamenilor dedicati si organizati, de la care am mereu cate ceva de invatat! Le multumesc!




Miercuri, 27 Iunie 2012 22:27

De ce imi e frica

Imi este frica de faptul ca Romania ar putea ramane fara medici. In ultimii ani, au plecat tot mai multi medici, la fel cum a plecat si personal auxiliar. Pentru medici cred ca este important, la fel ca pentru orice alta persoana, venitul, modul in care standardul de viata corespunde pregatirii si efortului facut pentru ingrijirea semenilor. La fel de importante sunt mijloacele materiale, aparatura, instrumentarul si medicamentele de care dispun pentru ca actul medical sa se poata ridica cu adevarat la standardele secolului XXI. Dar cred ca mai este un aspect, care pentru multi medici s-ar putea sa fie chiar mai important... Respectul de care se bucura in societate si modul in care au perfecta libertate de a ingriji in egala masura orice om, indiferent de statutul profesional, social sau juridic. Multi medici au fost determinati sa plece nu numai de salariile discriminant de mici fata de alte categorii socio-profesionale, ci, poate, mai ales, de lipsa de respect cu care au inceput sa fie priviti si tratati. Posibilitatea ca ei sa fie, in plus, incriminati penal pentru faptul ca au acordat ingrijiri speciale unui condamnat sau ca i-au dat asigurari familiei acestuia ca pacientul evolueaza bine si e “in afara oricarui pericol” cred ca nu poate decat sa-i determine si pe cei care inca nu au luat hotararea sa plece sa faca acest gest nefast pentru noi. Mai ales cand cei inculpati sunt medici de prestigiu, facand parte nu numai din elita medicinei romanesti, ci si a celei internationale.
In mod normal cu privire la activitatea unui medic nu se pot pronunta decat alti medici. Nici procurorii si nici jurnalistii nu sunt specialisti in medicina pentru a se putea pronunta. In plus, doar neacoradarea ingrijirilor corespunzatoare poate reprezenta o culpa, nu excesul de zel. Chiar daca o ingrijire excesiv de atenta intarzie incarcerarea unui condamnat, indiferent cine ar fi el, cu cateva zile sau chiar cu saptamani, nu cred ca este semnificativ fata de riscul de a nu-i acorda ingrijirile necesare. Evident, atat timp cat nu devii complice la o actiune de evadare, de incercare de sustragere definitiva fata de ispasirea pedepsei.
Si, in aceste conditii, imi este frica, pentru ca s-ar putea ca peste o vreme sa am nevoie de ingrijirea unui medic si… sa nu-l mai gasesc in Romania. Iar daca noi, cei care nu am vrut sa emigram, va trebui sa plecam in strainatate pentru a putea beneficia  de asistenta unui medic, cred ca este extrem de grav… Si lucrurile sunt mai complicate decat par la prima vedere! I-am vazut pe multi dintre cei care din punct de vedere financiar aveau un statut confortabil sa spuna ca vor merge sa se trateze in strainatate, ca in zilele urmatoare in urma vreunui accident sa aiba nevoie de ingrijiri de urgenta in Romania! Pentru ca viata e complexa!... In stilul asta si cu asemenea greseli de gandire ma intreb daca Romania va mai fi ceea ce trebuie sa fie… Trebuie sa incercam sa ne corectam greselile, altfel nu ne vor mai astepta decat dezastre!




Luni, 25 Iunie 2012 08:14

Blue Flag

In sfarsit, se pare ca am realizat si noi, ca turismul nu se dezvolta investind in frunze luate de vant. Este incurajator sa constati ca oficialii nostri redescopera importanta calitatii. Acum 40 de ani era o problema pentru romani sa gaseasca o camera de hotel pe litoral, pentru ca aproape totul era plin cu straini. E adevarat, minunea nu a durat mult. Dar a fost posibila. Astazi, hotelurile de pe litoralul nostru sunt goale, dar romanii prefera sa mearga in Bulgaria…
In 1987, cu ocazia Anului European al Mediului a fost lansat programul Blue Flag ca program FEEE, Foundation for Environmental Education in Europe, program lansat la nivel local deja din 1985, in Franta. Programaul era menit sa promoveze plajele si apoi si marinele care satisfac anumite standarde de calitate, atat in privinta calitatii apei, cat si in privinta serviciilor asigurate. La acest program a aderat si Romania in 2002, dar a pierdut rapid steagurile pe care a reusit sa le obtina, astazi nemairamanand decat unul singur, detinut de o plaja privata din Mamaia, in timp ce Bulgaria are deja mai mult de zece steaguri albastre, la nivel global fiind acordate in prezent peste 3800 de steaguri in 46 de tari. Importanta acestora consta in faptul ca turistii din majoritatea tarilor dezvoltate se orienteaza inainte de toate in functie de acest criteriu in alegerea destinatiei pentru vacante, steagul albastru reprezentand principala garantie pentru un sejur reusit.
In aceste conditii, este de salutat prioritatea pe care si-a stabilit-o Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului de a lua masurile necesare, astfel incat litoralul romanesc sa poata dobandi cat mai multe steaguri albastre si sa reintre astfel in zona de interes turistic. Prima masura preconizata, aceea de a trece plajele din nou in administrarea autoritatilor locale, reprezinta, fara indoiala, inlaturarea principalei probleme a litoralului nostru. Caci administrarea plajelor de foruri ce nu au nici un interes direct in dezvoltarea turismului si in dezvoltarea comunitatilor locale nu poate crea decat disfunctionalitati majore si un climat propice satisfacerii unor interese personale. Dar sa speram ca aceasta trecere se va face sub un control suficient de sever pentru a putea preintampina si derapajele de care ne-am lovit mai demult si care pot compromite litoralul definitiv. In acelasi timp, in mod evident, plajele nu reprezinta singura problema a litoralului nostru. Sectorul hotelier are la randul lui suficiente probleme. Iar organizarea serviciilor adiacente cred ca ridica poate cea mai serioasa problema dupa cea a plajelor. Calificarea si disciplinare personalului reprezinta iarasi o problema care nu poate fi neglijata. Si, in fine, uriasa noastra problema… Infrastructura. Fara drumuri si cai ferate nu se poate imagina o dezvoltare reala a turismului.
Poate cel mai interesant ar fi de realizat o documentare in Croatia pentru a vedea cum o tara, distrusa acum doua decenii de razboi, a reusit sa renasca dezvoltand un turism invidiat chiar si de catre tari precum Grecia sau Italia si a carui calitate si atractivitate creste rapid de la an la an.
In mod cert, se poate si la noi! Pentru aceasta este insa necesar ca importanta litoralului romanesc sa fie constientizata nu numai de ministerele implicate si pe care Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului incearca sa le antreneze in acest demers, ci si de factorii locali care au de jucat un rol esential. Dar, poate, cel mai important este modul in care se vor mobiliza agentii economici si populatia acestei zone. Caci, in ultima instanta, primii beneficiari ai unei renasteri a litoralului romanesc il reprezinta tocmai cei ce locuiesc pe litoral. Ei sunt cei care astfel vor avea ocazia sa-si gaseasca mai usor un loc de munca bine platit sau sa inceapa o afacere de succes, pentru a nu mai vorbi de interesul direct al agentilor economici activi in acest moment in zona. De ei depinde in primul rand ca turistii sa fie intampinati de oameni primitori cu care sa se poata intelege intr-o limba de larga circulatie, sa gaseasca o atmosfera placuta si degajata, fara sa fie inoportunati de cersetori, fara sa se teama de borfasi, fara sa fie asaltati de tot felul de oferte dubioase cu produse furate sau contrafacute. Iar climatul pe care il gasesti intr-o statiune sau intr-un oras nu depinde doar de autoritati, ci mai ales de localnici. Fara sa-si dea seama, ei sunt primii care contribuie la faptul ca turistul va fi incantat sau scarbit de ce gaseste in acel loc. Si trebuie sa fim constienti ca din acest punct de vedere avem inca enorm de multe de facut. Va fi insa usor daca vom invata sa nu mai fim nepasatori atunci cand vedem cum vecinul arunca gunoiul pe strada sau pe geamul masinii, atunci cand il vedem facand scandal etc. etc. Trebuie sa invatam sa ne comportam pe strada si in locurile publice si sa luam atitudine fata de cei care nu respecta normele de convietuire civilizata. Trebuie sa invatam macar una sau doua limbi de circulatie si asta nu inseamna a renunta la identitatea si demnitatea nationala, ci, dimpotriva, a indeplini o obligatie de onoare fata de Cetate, daca vrem ca intr-adevar sa putem iesi si noi in randul lumii. Si mai inseamna ceva, inseamna sa intelegem importanta asistentei si responsabilitatii sociale si din perspectiva dezvoltarii turismului. Caci nu este nici o placere sa-ti petreci concediul printre cersetori, homeless-i si drogati. Evident, acestea sunt deja probleme comune tuturor zonelor ce spera sa se poata dezvolta din punct de vedere turistic. Iar Romania are un potential turistic imens de care insa, din pacate, ne batem joc de mult prea mult timp. Poate ca a venit timpul sa ne trezim.




Vineri, 22 Iunie 2012 19:27

Drumurile noastre toate...

Romanii stiau ca pentru a construi un imperiu au nevoie de drumuri. Si au construit drumuri… Si-apoi si un imperiu. E un secret cunoscut deja de toata lumea. :-)  De toata lumea in afara de noi. Noi n-am facut autostrazi. N-am facut nici drumri. Doar am turnat asfalt. Mult asfalt. Caci il turnam suficient de prost incat sa trebuiasca sa-l reinnoim in fiecare an. Asa s-au nascut… regii asfaltului. Acum am descoperit ca asfaltul turnat de ei nu rezista la caldura si trebuie sa le protejam opera, astfel ca interzicem transportul de marfa pe timpul zilei. Acum, in aceste zile, cand temperatura nici nu s-a apropiat macar de 40 de grade, pe nenumarate drumuri a fost interzisa pe timpul zilei circulatia vehiculelor de marfa cu masa peste 7,5 tone. Iar trenurile, care oricum circula cu viteza melcului, au inceput sa intarzie cu orele… Asta-iarna transportul a fost interzis din cauza zapezii. Primavara si toamna transportul rutier se inchide pe multe tronsoane de drum din cauza surparii drumurilor. E oare o surpriza ca, in Romania, vara e cald, iarna ninge si primavara si toamna mai ploua?
Crede cineva ca o tara poate trai fara infrastructura? In afara de afacerile desfasurate online, orice afacere, inclusiv magazinele online, depinde de transport. Blocand transportul, blochezi economia. Vrem sa iesim din criza in aceste conditii? Ne asteapta 30 de miliarde de euro nerambursabili. Nu vrem sa-i accesam. Ne asteapta Europa, sa ne finanteze coridorul IV. Nu vrem sa-l facem. De ce? Oare pentru ca de acolo nu putem fura destul? Avem cele mai scumpe drumuri, dar si cele mai proaste. Din cauza infrastructurii, am pierdut nenumarati investitori. Si continuam sa pierdem. Din cauza costurilor excesive pe care le comporta transportul intr-o tara in care soselele si calea ferata sunt la pamant e greu sa vorbesti de competitivitate. Dar, mai grav, nu poti vorbi nici de predictibiliitate atunci cand transportul se blocheaza peste noapte. Nu prin accident, ci ca regula. Caci, in Romania, exista o regula. Nu arbitrara, ci a naturii. Iarna ninge si vara e cald. Daca blocam transportul ori de cate ori ninge si ori de cate ori e cald, putem sa punem economia in cui. Nici un investitor serios nu va veni intr-o tara in care nimic nu este predictibil. In care nici macar nu poate stii daca maine are voie sa circule. Si asta dincolo de faptul ca oricum trebuie sa se strecoare prin gropi, cu toate costurile pe care acest sport extrem le presupune.
Daca putem vorbi de o prioritate zero in Romania, atunci aceasta e reprezentata de infrastructura, dar de o infrastructura adevarata, asa cum gasesti oriunde te duci in aceasta Europa.
Exista doua tipuri de paraziti. Unii care isi respecta gazda pe care o paraziteaza, stiind ca daca o omoara dispar si ei, si altii, mai lacomi si mai nesabuiti, care o omoara si mor apoi si ei odata cu ea. Cei care ar fi trebuit sa se ocupe de drumurile noastre par sa faca parte din aceasta a doua categorie, vrand cu tot dinadinsul sa puna pe butuci aceasta tara. Cred ca e cazul sa nu-i lasam, caci inainte de a fi tara lor, eu cred ca este tara noastra. Iar de furat cred ca au furat destul.
Cred ca si in Romania se poate turna un asfalt care sa nu se inmoaie la 45 de grade, cred ca si in Romania se poate circula atunci cand ninge si cred ca si in Romania se pot construi sosele, autostrazi si cai ferate la preturi decente, drumuri functionale, asa cum se construiesc in toata Europa. Si cred ca banii europeni, pe care Europa ne roaga sa-i primim cadou, sunt buni si pentru noi. Cred ca Romania poate deveni predictibila, ca se poate dezbara de nepasare si de nesimtire. Si mai cred ca Romania merita si poate sa devina o tara infloritoare si prospera. Depinde de noi sa punem piciorul in prag nepasarii si nesimtirii.




Armata a fost si este una dintre institutiile care se bucura de cea mai mare incredere. In '89 populatia scanda Armata e cu noi!, iar pentru acceptarea noastra in NATO si U.E. un rol major l-a avut si prestatia de exceptie a armatei romane in teatrele de operatiuni. Razboiul de independenta, razboiul de reintregire a neamului sau mai vechile razboaie ale lui Stefan cel Mare si Sfant, ale lui Mihai Viteazu sau ale lui Mircea cel Batran reprezinta tot atatea pagini de eroism ale armatei romane. Armata romana s-a bucurat intotdeauna de increderea si de admiratia noastra. Daca in timpul comunismului, eroi ai armatei noastre au fost desconsiderati si multi au murit in temnita, pentru “vina” suprema de a fi luptat sub drapelul patriei, speram ca aceste vremuri de trista amintire sa fi apus pentru totdeauna. Din pacate, nu a fost asa… Eroi din Primul si din al Doilea Razboi Mondial si-au trait batranetea in mizerie si uitare si in anii tranzitiei. In timp ce nimeni nu-si mai aduce aminte de ei, in timp ce eroii cazuti astazi la datorie in teatrele de operatiuni sunt avansati postmortem cu un grad, iata ca oameni care nici macar nu au facut vreodata armata primesc direct gradul de colonel, iar altii trec de la gradul de caporal direct la cel de general. Exista multe forme de abuz in serviciu si de coruptie, dar aceste avansari reprezinta nu numai o nemeritata si umilitoare palma pentru armata romana, dar reprezinta in acelasi timp o bataie de joc la adresa noastra, a tuturor. E adevarat, nu e ceva care sa reduca salariile sau pensiile, nu e ceva care sa ne mareasca TVA-ul sau alte taxe, dar, in schimb, ne umileste, asa cum nimic nu ne-a mai umilit pana acum. E adevarat ca actualul ministru al apararii a promis ca se va ocupa de retragerea acestor grade acordate intr-un asemenea mod, dar asemenea ridicari in grad sunt de neimaginat, la fel cum este imposibil de inteles acceptarea pe nemeritate a unor asemenea avansari in grad.




Joi, 21 Iunie 2012 01:20

Momente de reflectie

Sunt momente in care simti nevoia sa te opresti pentru o clipa din iuresul vietii, sa-ti aduni gandurile si sa revezi istoria si sensurile mai adanci ale ceasului pe care-l traiesti.
M-am obisnuit sa citesc si sa aud multe aberatii. In general, nu ma mai impresioneaza. In noaptea asta am ramas totusi socata de pofta unora de sange, de bucuria unora in fata unei incercari de suicid... Ma gandeam daca aceste personaje, care considera ca o impuscatura in gat reprezinta un simplu amuzament, au privit vreodata harta anatomica a gatului si daca au inteles ceva din ea sau, daca nu cumva, gatul este pentru ei doar ceva de care trebuie sa atarni ceva, mai mult sau mai putin ostentativ, dar musai pretios, fie o cravata scumpa, fie un colier cu diamante. Sansa ca un glont sa-ti strabata gatul si sa ramai in viata si fara sechele grave este infima!
In fata stirii socante cu privire la incercarea de suicid a unui fost prim-ministru, proaspat condamnat la doi ani de puscarie cu executare, si in fata reactiilor pe care aceasta le provoaca nu pot sa nu ma gandesc la cateva lucruri care privesc istoria acestor decenii, dar - cred eu - si viitorul nostru.
O hotarare de condamnare ne este prezentata ca o mare victorie a justitiei romane, ca pretul pentru obtinerea unui certificat de buna purtare din partea U.E. Oare asa sa fie?
In perioada 2000-2004 guvernarea Adrian Nastase a fost perceputa ca extrem de aroganta si de corupta, intr-un stat care era resimtit zi de zi tot mai putin democratic. Romanii, la fel si Europa, asteptau si cereau asanarea coruptiei si pedepsirea faptelor de coruptie. Pentru populatie este evident ca politicienii care au ocupat in toti acesti ani demnitati publice nu au avut cum sa acumuleze averi importante doar din veniturile lor legale. Si, totusi, majoritatea se lauda cu aceasta performanta. Justitia care in 2005 a pornit un asalt rasunator, cel putin la nivel mediatic, nu a reusit sa finalizeze nici un caz serios de imbogatire prin frauda, cu toate ca a fluturat nenumarate dosare si arestari. Acum considera ca si-a spalat pacatele cu o condamnare impotriva unui fost prim-ministru. Dosar puternic mediatizat, insa destul de ciudat si, ca atare, destul de contestat, tinand seama macar si numai de faptul ca instantele succesive au simtit nevoia sa apeleze la incadrari  diferite. Iar dosarul in cauza priveste doar strangerea de fonduri electorale si catusi de putin realizarea marilor averi ale politicienilor nostri. Iar cu privire la fondurile electorale au existat nenumarate situatii flagrante, sesizate de presa, dar pe care procuratura nu a vrut sa le ia in seama, la fel cum nu a luat in seama nici celelate cazuri flagrante de coruptie. Acuzele cu privire la faptul ca dosarul ar fi o instrumentare politica se vor lamuri in momentul in care acesta va ajunge la CEDO. Nu cred ca hotararea definitiva si irevocabila de astazi reprezinta vreo mare victorie a justitiei romane, dar sunt convinsa ca, daca sentinta va fi anulata la CEDO, aceasta justitie va primi o palma de nesters.
Opinia publica, la fel precum si Europa, asteapta in continuare rezolvarea de catre justitie a cazurilor grave de coruptie, inclusiv in cazul lui Nastase, daca suspiciunile de coruptie au fost intemeiate. Si nu numai in cazul lui. Caci nu este nevoie de un exemplu, ci de o reala asanare a coruptiei, incepand cu nivelul cel mai inalt al Romaniei si continuand cu celelalte sectoare si activitati. Iar o prima imagine cu privire la acest fenomen ti-o poti face urmarind presa acestor doua decenii in care nenumaratele cazuri investigate de catre jurnalisti nu s-au  bucurat de nici un interes din partea justitiei.
Dar care este, de fapt, problema justitiei romane? Inainte de '89 era la ordinul si cheremul partidului-stat… In '89 a reusit sa instrumenteze procesul Ceausestilor, cel mai jalnic spectacol judiciar din istoria acestei tari. Evident, erau vinovati, trebuiau sa fie pedepsiti, dar respectand regulile unei justitii europene. Pana si egiptenii au fost in stare sa organizeze un proces! Iar libienii au avut macar bunul simt sa-si omoare dictatorul intr-un act “revolutionar”, nu printr-un simulacru de proces. Conform a nenumarate marturii care si-au facut loc de atunci in spatiul media, a urmat implicarea procurorilor nostri in coordonarea unor anchete cu bata si lantul intreprinse de “minerii” nostri. Si, conform acestor marturii, nu au fost pedepsiti, ci avansati.
O studenta din acei ani la o facultate de drept incerca sa-mi explice ca judecatorul e suveran si aplica legea cum vrea el. Asta intelesese ea de la dascalii ei. Din pacate, asa se si intampla nu de putine ori. Acestia - ca si vajnica mea interlocutoare - uitau insa ca suveranitatea judecatorului este ingradita de litera si spiritul legii… Conform acestor interpretari si a unei indelungate practici, actul de judecata este de multe ori absolut arbitrar, spete similare bucurandu-se de solutii opuse. Iar o anecdota ce se vroia a descrie un caz real priveste un proces de partaj intre doi frati, care au fost declarati… divortati. Caci bunului plac, dublat sau nu de coruptie, i se suprapune neatentia si de multe ori incompetenta. Insa si supraaglomerarea judecatorilor cu un numar imens de dosare este o realitate, pe care se pare nimeni nu vrea sa o inlature. Astfel, de zeci de ani, in justitia romana totul a fost posibil. Pretentia U.E. de a se face ordine in acest sector pare, ca atare, absolut indreptatita. Dar U.E. nu a cerut niciodata procese la ordin, ci eficienta si corectitudine. Eficienta nu se prea vede, iar corectitudinea ramane sa fie dovedita.
In cazul condamnarii lui Adrian Nastase, in afara de multiplele semne de intrebare ridicate cu privire la acest proces, ramane ca intrebare deschisa si faptul ca intr-o speta minora ca gravitate, reliefata si de pedeapsa de doi ani, s-a recurs la pedeapsa cu executare si nu cu suspendare, asa cum legea permite si cum instantele europene au considerat drept normal in cazuri similare privitoare la inalti demnitari ai altor state europene. Intrebarea de fond este insa alta. Daca Adrian Nastase este intr-adevar corupt, asa cum l-am perceput majoritatea dintre noi, atunci, in 2004, si asa cum ni l-a prezentat din acel moment neincetat procuratura,  de ce nu s-a putut finaliza nici un dosar de coruptie? Daca averea lui este ilicita, de ce dosarele care vizau caile ilegale de dobandire ale acesteia au esuat sau nici nu au fost intocmite? Si aici lucrurile se complica… Sau Adrian Nastase a fost si este cinstit, sau procuratura a fost incompetenta sau nu a vrut sa finalizeze alte dosare, pentru ca ar fi fost implicate si alte persoane care trebuiau protejate.
In plus, ramane tentativa de suicid. Iar aici, pentru a intelege ceva, cred ca este necesar sa privim mai atent prestatia de pana acum a acestui om. Indiferent ca ar fi cinstit sau corupt, ceea ce nu stiu daca vom afla vreodata, Adrian Nastase nu a fost un terchea-berchea, asa cum, din pacate, sunt prea multi dintre politicieni, nu numai de la noi, ci si pe alte meleaguri europene, precum Italia sau Franta ultimilor ani. Din pacate, epoca marilor personalitati, precum de Gaulle, Kohl sau Bratienii, pare a fi apus… Dincolo de aroganta si de derapajele de la un comportament democratic, Nastase avea prestanta si demnitatea unui om de stat care tinea la propria imagine, cu un real respect fata de propria persoana. Dar, in acelasi timp, cu demnitatea pe care ar trebui sa o presupuna o pozitie publica. Un om care a reusit, in perioada in care a fost prim-ministru, sa continue apropierea de Occident a Romaniei, inceputa in anii precedenti, si sa construiasca toate acele atat de complicate relatii si negocieri necesare aderarii tarii la NATO si U.E., reusind in acelasi timp sa asigure o importanta crestere economica a tarii. Un astfel de om, care pret de doua decenii a fost ministru, parlamentar, prim-ministru, presedintele camerei deputatilor, un om cu un orgoliu nemasurat, accepta greu infrangerea si postura umilitoare de arestat. Un cutitar de cartier, chiar daca a ajuns ministru, poate sa considere o trecere prin celula penitenciarului chiar ca pe o experienta interesanta, la fel si un mascarici politic sau pretins om de afaceri. Insa un om cu prestanta si orgoliul lui Nastase - niciodata.
Intr-o asemenea situatie, un samurai nu va avea ca optiune decat sa-si faca harakiri. Insa pentru un adevarat crestin sinuciderea reprezinta un pacat de moarte, fiindu-i astfel interzisa, dar umilinta este cea care il apropie de Dumnezeu. Dar atunci cand credinta tine doar de traditie, iar umilinta iti este straina, demnitatea - inteleasa si traita in acest spatiu dominat de orgoliu - te conduce prea lesne spre o sinucidere traita ca singura iesire. Astfel, pentru cine i-a urmarit cariera si prestatia in acesti ani, gestul lui Adrian Nastase nu cred ca poate fi de mirare.
Din spectacolului mediatic din aceasta noapte se mai discerne o problema. Suntem, fara indoiala, o tara ravasita de nemultumiri, de resentimente, de nenumarate semne de intrebare si de acuze cu privire la atatea si atatea greseli grave, acte de umilire, acte care ne-au afectat grav viata si propria noastra demnitate. Acte de agresiune venite din partea mult prea multor demnitari, acoliti sau protejati ai acestora. Fara indoiala, in Romania trebuie sa se faca ordine. Dar nu vom iesi niciodata la liman prin ura! A vrea sa se faca dreptate si a cere pedepse severe pentru cei ce incalca legea este necesar. Insa a ne pierde compasiunea fata de cel in suferinta si a lasa ura sa se descatuseze inseamna sa renunti la propriul tau viitor. Intransigenta inseamna, in acelasi timp, si luciditate, si ratiune, si, mai presus de toate, bun simt. Altfel, nici o societate nu are vreun viitor!
Dincolo de aspectele tehnice legate de dosarul solutionat acum, de sentinta in sine si de tentativa de sinucidere, noaptea aceasta m-a socat prin spectacolul oferit de prea multe persoane, al caror comportament, mod de a gandi, de a simti si de a se manifesta nu-l pot intelege…
Sper ca dupa jumatate de secol de comunism si doua decenii de tranzitie sa fim in stare sa reinvatam sa vorbim civilizat, sa ne comportam in spatiul public, sa reinvatam ca legea trebuie respectata si aplicata, sa reinvatam sa ne respectam pe noi si pe cei din jurul nostru, sa reinvatam ca ura e daunatoare, ca bucuria fata de suferinta celuilalt sfarseste prin a te desfiinta pe tine… Sa ne redescoperim in calitate de crestini, caci am fost si suntem o tara crestina! Riscam insa sa nu mai fim decat cu numele...




Miercuri, 20 Iunie 2012 18:00

Politicienii, aurul, romanii...

S-ar putea sa nu va fie de ajuns, dar luati tot aurul meu... Si al meu... Dar lasati-mi tara in pace!

Dim lights

P.S. Sa le multumim cu totii celor ce au realizat in mod gratuit acest spot: Maia Morgenstern, Papaya Advertising, Family Film, regizorul Florin Serban, directorul de imagine Marius Panduru. Sa le multumim ca ne-au intrebat cat mai costa astazi un om, cat mai costa astazi o tara...




Miercuri, 20 Iunie 2012 16:03

Oamenii de PR care nu-mi plac

Oamenii de PR care nu-mi plac sunt cei care, atunci cand aud pe cineva exprimandu-si o parere apreciativa despre un produs, un brand sau un om, suspicioneaza automat existenta unui contract de promovare intre cel care-si exprima parerea pozitiva si produsul, brandul sau personajul in cauza... Hei! Mai exista si oameni cu pareri pe lumea asta! Si care nu considera ca isi irosesc energia degeaba vorbind pur si simplu sincer despre ceea ce le place! Paradoxal, in noua lume online, in lumea blogurilor si a retelelor sociale, in care fiecare isi poate exprima parerile imediat despre orice si oricine, mai exista oameni asa-zis de comunicare care considera ca nimeni din aceasta bransa nu ar putea sa exprime vreo parere apreciativa daca nu ar fi dublata de vreun contract... Dar poate ca lucrurile sunt mult mai grave si mult mai ample... Sa fi devenit complet aiurea sa faci lucruri gratuite, pur si simplu? Sa fi devenit absurd sa faci ceva care nu prezinta un interes imediat si cuantificabil material?




Marti, 19 Iunie 2012 21:45

A sti pentru a fi

Pregatindu-ne pentru lunga vara fierbinte, am ales sa ne intalnim, din nou, in aceasta dupa-amiaza, pentru a ne informa despre cum putem sa fim frumoase si sanatoase si despre brandurile romanesti care ne sunt mereu alaturi, oferindu-ne produse de calitate, care sa ne faca intr-adevar bine si care sa nu ne dezamageasca. In cadrul intalnirii de astazi in care reprezentantele binecunoscutului brand romanesc Hofigal, doamna doctor in stiinte farmaceutice Anca Daniela Raiciu, si doamna farmacist-sef Liliana Simion, gazdele noastre traditionale, ne-au raspuns, amabil si pertinent, la intrebari, am discutat despre diferite probleme care ne suscita interesul mai ales acum la inceput de vara, cum scapam rapid de celulita, cum ne putem proteja parul de soare, ce suplimente ne sunt recomandate in aceasta perioada etc. Dar cea mai importanta concluzie la care am ajuns cu toatele a fost aceea ca educatia este cea mai importanta, a sti sa mergi la controalele medicale regulate, a-ti face analizele obligatorii, a-ti monitoriza starea de sanatate, a te ingriji inainte de a fi mult prea tarziu este esential. Este respectul necesar pentru propria noastra persoana si pentru cei din jur. Altfel, degeaba ne vom plange, degeaba vom avea regrete... Important e sa constientizam ca si aceste lucruri fac parte din indatoririle noastre si, indiferent cat de ocupate am fi, nu ne este permis sa nu le respectam. Suntem obligati sa ne informam si sa ne comportam ca atare. A sti pentru a fi. A alege educatia pentru a putea avea viata pe care ne-o dorim. Haideti, sa luptam impreuna pentru asta!

Impreuna cu Anca Daniela Raiciu si Liliana Simion




Luni, 18 Iunie 2012 22:31

Europa, din nou in centrul atentiei

Temerile majore generate de suspansul provocat de alegerile de duminica din Grecia au readus in atentie mai mult ca oricand problema zonei Euro si chiar pe cea a U.E. A crescut euroscepticismul si dezbaterile s-au intensificat.
Auzind intrebarile mereu mai numeroase cu privire la sensul de a pastra aceasta creatie, privita de mereu mai multi drept artificiala, cred ca trebuie sa apelam la o majora evidenta istorica. De o jumatate de secol batranul nostru continent se bucura, in sfarsit, de pace. Iar acesta reprezinta principalul merit al U.E. Dupa secole in care conflictele si conflagratiile au reprezentat starea normala a continentului, acum, datorita eforturilor de a propune, infiinta si consolida aceasta uniune, lucrurile s-au schimbat radical. Vechii rivali care pareau, uneori, ireconciliabili formeaza, in sfarsit, o singura familie. In mod evident, aceasta reasezare a fost posibila in cea mai mare parte datorita reactiei firesti fata de dezastrul adus de ultimele conflagratii reprezentate de cele doua razboaie mondiale. Din pacate, fiind greu de invatat din istorie, iar generatiile actuale netraind acele cosmaruri, ele par sa nu mai realizeze pericolul unor astfel de tragedii. Tot uitate par sa fie si grozaviile reprezentate de razboiul civil din Spania sau de cel din Grecia. Caci doar asa se explica recrudescenta miscarilor extremiste. In Grecia miscarea neofascista are 18 mandate. In Franta extremistii lui Le Pen au reintrat in parlament. In Ungaria au fost inaugurate mai multe monumente pentru cinstirea lui Miklos Horthy care a jucat in Ungaria un rol similar cu rolurile jucate de Hitler sau Musolini. Si exemplele ar putea continua. Crizele au condus intotdeauna la o recrudescenta a extremismului. Ca atare, aceste aspecte nu trebuie sa ne mire. Dar nici nu trebuie sa le ignoram, caci de la un punct incolo ele nu mai pot fi contracarate.
Nu mai putin importante sunt criticile pertinente cu privire la actualul proiect al zonei Euro care si-a demonstrat clar disfunctiile majore mereu mai evidente. In lipsa unui consens mai amplu, moneda unica a fost introdusa fara a putea conveni si asupra unei uniuni fiscale, bugetare si politice, careia i s-au impotrivit majoritatea statelor. De altfel, negocierea acestor uniuni este in mod evident complicata, ele presupunand un transfer major de autoritate dinspre statele componente catre organismele unionale. In plus, in conditiile actuale ale agravarii crizei, a devenit tot mai evident ca moneda unica nu poate supravietui fara o coordonare stricta a politicilor fiscale si bugetare, fara a realiza si o uniune politica. Chiar daca asistam la o cu totul alta constientizare a acestor probleme, negocierile vor fi, fara indoiala, complicate si de durata. In acelasi timp, a devenit tot mai clar ca decalajele dintre nordul si sudul Europei sunt departe de a fi fost depasite, astfel incat mereu mai multe voci pledeaza pentru o Europa cu mai multe viteze. In ce masura uniunea are insa un viitor real, daca decalajele cresc in loc sa scada, este o problema inca elucidata de majoritatea celor implicati in aceste negocieri si analize.
O intrebare importanta priveste in momentul de fata si modul in care abordarile de dreapta, care pun in prim plan necesitatatea ajustariii cheltuielilor, mizand pe austeritate, vor putea fi armonizate cu abordarile celor de stanga, care mizeaza inainte de toate pe politici de relansare economica. Evident, in prim plan, vor sta negocierile intre Germania si Franta. Nu pot fi ignorate insa nici pozitiile celorlalte state, fiind implicate si pozitii chiar mai radicale precum cele neoliberale sutinute de presedintele ceh Vaclav Klaus.
Problema Spaniei si a Italiei, din cauza valorii imense a datoriilor si ca atare a pericolului pe care il reprezinta aceste state, ridica fara indoiala temeri chiar mai mari decat riscul imens pe care il prezinta Grecia, chiar daca viitorul ei guvern va incerca sa colaboreze de buna credinta cu forurile europene. Iar atunci cand ne referim la Spania nu putem face abstractie de criza bancara care necesita iarasi un efort imens pentru a salva aceste institutii, neputand uita ca dezastrul a inceput totusi ca urmare a fraudelor din sectorul bancar american dublat de ecoul lor in sistemul bancilor europene. Nationalizarea pierderilor, care a agravat intr-un mod hotarator dezechilibrul bugetar al statelor europene, a condus la punerea la zid a acestora, dar, in acelasi  timp, la premierea si nu la arestarea liderilor sistemului bancar. Iar problema nationalizarii pierderilor nu a ramas o problema a trecutului, ci este o problema poate mai actuala ca oricand. Si o dezbatere asupra modului in care pot fi solutionate aceste situatii care risca sa transfere greselile manageriale ale unor institutii private asupra bugetelor statelor generand profunde crize sociale se impune probabil cu necesitate.
In aceste conditii, este de asteptat ca discutiile si negocierile ce se vor intensifica in zilele urmatoare sa conduca pana la sfarsitul lunii la noi masuri, summitul U.E. din 28-29 iunie de la Bruxelles putand aduce noi clarificari si directii.
Chiar daca Romania nu face parte din zona Euro, problematica in discutie ne afecteaza in mod direct, ea avand implicatii majore pentru intreaga Uniune Europeana. In functie de modul in care reusim sa intelegem modul de raportare al U.E. la ansamblul problemelor actuale si reusim sa fim constienti de problemele noastre interne, vom putea sa ne mobilizam spre a ne gasi propriul drum prin actuala criza si sa recuperam imensele pierderi pe care le-am acumulat in cei 22 de ani de asa-zisa tranzitie.




Luni, 18 Iunie 2012 09:28

Grecia, inca o sansa

Rezultatele alegerilor de ieri din Grecia au alungat spaima unei catastrofe iminente, a unei iesiri imediate a Greciei din zona Euro. Reactia euforica de prim moment, justificata si de inteles, nu corespunde insa deloc perspectivelor ce ne asteapta. Nu trebuie uitat faptul ca actualul castigator al alegerilor elene a fost exclus in 1992 din partidul sau, din cauza nationalismului sau exacerbat, infiintand apoi un partid nationalist cu care nu are succes si se reintoarce, in 2004, in Noua Democratie. In 2011 el s-a opus masurilor de austeritate impuse Greciei, dar astazi reprezinta insa, fara indoiala, sansa ca Grecia sa continue incercarile de restructurare esuate pana in prezent si pastrarea tarii in zona Euro, incercari ramase insa pana in prezent fara rezultate. In acelasi timp, nu trebuie uitat ca neonazistii au intrat si ei in parlament obtinand 18 mandate, iar miscarile de strada ale extremistilor si anarhistilor au luat amploare. Europa este dispusa astazi sa renegocieze unele termene si alte aspecte minore ale planului de restructurare. Dar in ce masura Grecia va reusi sa duca aceste reforme la bun sfarsit este un mare semn de intrebare.
Imposibilitatea de plata a datoriilor nu este un lucru nou pentru Grecia, ci o situatie repetata de nenumarate ori dupa infiintarea statului grec modern in 1829. Perioada postbelica a inceput cu un cumplit razboi civil, 1946-1949, pentru a continua cu o lunga perioada de instabilitate politica pana la dictatura militara, respectiv Regimul Coloneilor din 1967-1974, urmata de o perioada de crestere rapida a inflatiei. Primita in 1952 in NATO si in 1981 in UE, Grecia intra in 2001 in zona Euro. In toata aceasta perioada conducerea revine in primul rand Miscarii Socialiste Panelene, PASOK, si partidului conservator Noua Democratie, principalele doua partide ale tarii, fondate in 1974. Grecia a ramas insa in permanenta un spatiu deschis ideilor anarhiste, unul din momentele importante in care acestea s-au evidentiat prin lupte de strada fiind decembrie 2008, cand starea de nemultumire generala a condus, amplificata si de moartea unui tanar de 15 ani ucis de politie, la violente extreme si la decorarea catedralei din centrul Atenei cu simboluri anarhiste.
De la intrarea in U.E. si pana astazi Grecia a acumulat datorii uriase fara a reusi insa sa realizeze investitii care sa creeze o perspectiva viabila economiei elene. Coruptia, evaziunea fiscala, proasta organizare si functionare a administratiei de stat au creat si continua sa creeze grave probleme Greciei. Planul de austeritate impus in acesti ani, in loc sa conduca la o reala reorganizare a statului, a condus mai mult la grave disfunctionalitati care au afectat inclusiv servicii elementare pentru un stat modern, precum serviciul de salubrizare. Nemultumirea populatiei este astfel justificata. Dar lucrurile nu se pot rezolva prin neplata taxelor, prin inchiderea sau abandonarea obiectivelor de interes turistic si printr-o productivitate in scadere.
Spre deosebire de Romania, Grecia a marit insa in acesti ani veniturile populatiei la un nivel care excede intru totul veniturile reale din care acestea ar trebui acoperite. In Europa s-a realizat o apropiere importanta a niveluliui de trai din Grecia si in general din zona de sud fata de statele dezvoltate din nord, dar fara a asigura si veniturile locale necesare pentru a le sustine. Alaturi de disfunctiile grave ale administratiei de stat si alaturi de coruptie, acestea reprezinta elementele majore care incep sa iasa in evidenta odata cu agravarea acestei crize. Depasirea ei necesita, fara indoiala, un efort major din partea statelor dezvoltate pentru a acoperi deficitul existent, dar si un efort dureros din partea statelor zdrobite de criza pentru a constientiza, a accepta si a depasi carentele lor profunde. Iar aceasta depasire cred ca apare mereu mai clar ca nu o vor putea realiza fara un al doilea sprijin major, de aceasta data logistic. Care necesita insa o acceptanta din partea acestor state si un nou efort din partea statelor dezvoltate.
Tocmai din cauza acestui nesfarsit anamblu de dificultati s-au inmultit vocile celor care cer o separare sau chiar o spargere a U.E. Unii o cer pentru ca incep sa constientizeze adevaratele dimensiuni ale efortului necesar pentru a salva zona Euro, iar altii - pentru ca inca nu inteleg faptul ca restructurarea lor reprezinta o conditie sine qua non a propriei salvari. Fara aceste restructurari, in U.E. sau in afara ei, Grecia si celelalte tari cu probleme nu pot evita o prabusire.
Exista insa si o greseala grava in modul in care este abordata problema restructurarii, punandu-se accentul prea mult pe cifre, pe diferitele deficite. Ar trebui abordata inainte de toate problema mentalitatilor, atat a celor din administratie, cat si a populatiei in ansamblul ei. Caci fara aceasta nu se va putea realiza nimic, ci, dimpotriva, lucrurile vor continua sa se degradeze. Iar coruptia este numai un aspect al acestei probleme. Cu aceasta ajungem la o problema fundamentala a zilelor noastre. Am construit de ani si ani o adevarata filosofie si o veritabila religie a consumului. Acesta devenind scop, motivatie si valoare de referinta, am creat o grava problema morala si de coeziune a societatii, dar si una mai serioasa de relatie a individului cu sine si cu lumea. Iar aceasta a devenit obiectul unei extrem de periculoase globalizari. Raul este usor de facut, dar cu mult mai greu de reparat…
In Romania ar trebui sa urmarim cu atentie evolutia situatiei din Grecia si din celelalte state afectate de criza, nu numai pentru ca aceasta ne afecteaza direct sau indirect si pe noi, ci, mai ales, pentru a ne intelege mai bine pe noi insine. Atat timp cat coruptia nu poate fi starpita sau macar ingradita, atat timp cat nu reusim sa ne rezolvam problemele care franeaza dezvoltarea economica, cat timp nu facem nimic pentru a creste coeziunea sociala si raspunderea individului fata de Cetate, cat timp nu facem nimic pentru a repune in drepturi invatamantul, va fi greu sa speram intr-un viitor mai bun. Iar Grecia ne ofera o lectie din care avem enorm de mult de invatat, in special ceea ce nu trebuie sa facem!




Miercuri, 13 Iunie 2012 21:03

Alegerile, un nou inceput de drum?

Dupa 22 de ani de tranzitie si 4 ani de criza, am asistat la o imbucuratoare crestere a numarului participantilor la vot. Cel mai spectaculos mi s-a parut faptul ca multi dintre cei plecati la munca in strainatate s-au intors special pentru a vota. Cresterea participarii la vot si votul precumpanitor negativ nu cred ca reprezinta atat o consecinta a crizei, cat mai ales o reactie la modul in care au fost tratati in acest timp cetatenii Romaniei. Inmultirea in acesti ani de criza a discursurilor aproape injurioase si umilitoare la adresa cetateanului roman si irosirea banului public pentru realizarea prea multor proiecte fara sens, acuzele si de multe ori dovezile de frauda, dezinteresul pentru absorbtia fondurilor europene si a masurilor de sustinere a economiei cred ca reprezinta adevarata si principala cauza care a determinat acest vot, la fel precum si luarile de pozitie de asta iarna.
Nu cred ca exista ceva spectaculos sau neasteptat in rezultatele acestui vot. Cred insa ca votul acesta trebuie sa nu reprezinte un punct final, ci doar un inceput. Un inceput de responsabilizare a noastra, a fiecarui cetatean, de a nu mai accepta derapajele "puterii", ale politicienilor, si de a cere o transparenta totala a actului de guvernare, de conducere. Si aceasta la toate nivelele. De la simplul consilier local sau primar si pana la membri ai guvernului si parlamentului sau pana la presedinte, fiecare dintre cei alesi trebuie sa dea in permanenta si in egala masura socoteala, in fata alegatorilor, in fata contribuabililor, de actiunile sale si de intreaga sa activitate. Semnarea de contracte, lansarea de proiecte si cheltuirea baunului public trebuie sa fie absolut transparente. Cred ca prima obligatie a administratiei, atat centrale, cat si locale, ar trebui sa constea in deschiderea unei platforme online pe care fiecare cetatean sa poata urmari zilnic cum s-au cheltuit banii in acea zi si ce au facut alesii sau cei numiti in functii de demnitate publica in acea zi. O platforma in care fiecare sa se poata exprima liber fata de diferitele proiecte ce ar urma sa fie luate in discutie si sa poata urmari modul in care avanseaza cele aflate deja in desfasurare, avand astfel posibilitatea de a efectua un control real si eficient. Astfel, cred ca ar putea sa existe intr-adevar o speranta ca banul public sa fie cheltuit cu mai mare responsabilitate, sa putem depasi mai usor o criza care se pare ca inca nici nu s-a dezlantuit cu adevarat, dar cred ca este si calea cea mai sigura si mai eficienta de a putea selecta si creste o adevarata clasa politica de care avem atata nevoie, caci democratia nu poate functiona fara partide politice, implicit fara politicieni responsabili, care sa nu mai cada prada ispitei coruptiei si care sa abordeze interesul public si interesul national cu un real simt de raspundere.
Daca ne imaginam ca aceste lucruri se vor petrece de la sine cred ca ne inselam, amarnic. Ne mai putem zbate intr-o jalnica tranzitie inca o jumatate de veac, mereu mai umiliti, mereu mai inselati si mai saraci. Aceste alegeri nu ar trebui sa reprezinte un rezultat final, ci doar inceputul unei noi atitudini si exigente fata de cei alesi, fata de intreaga clasa politica.




Vineri, 08 Iunie 2012 21:40

Un nou plan european, Guldenmark

Dificultatiile zonei euro devin tot mai evidente, pe masura ce criza datoriilor suverane ale statelor europene continua sa se agraveze. Riscurile acestei uniuni monetare erau insa deja clare de la introducerea monedei unice, fara a se putea ajunge simultan si la un acord asupra unificarii politicilor fiscale. Miza era insa imensa si riscurile au fost acceptate tacit. Perioada de avant economic nu a facut decat sa camufleze dificultatile inerente si sa conduca la acumularea problemelor cu care uniunea se confrunta astazi.
Plasarea sub aceeasi umbrela monetara a unor zone cu economii, mentalitati si practici politice si sociale atat de diferite reprezinta in sine un plan extrem de dificil. O prima experienta a oferit-o Italia cu imensele ei decalaje intre nord si sud, unde nemultumirile persista si astazi, spre exemplu Liga Nordului militand pentru o scindare a tarii. Un alt exemplu semnificativ il reprezinta reunificarea Germaniei. Efortul de a aduce fosta RDG la un nivel comparabil cu fosta RFG a costat contribuabilii Republicii Federale eforturi imense care au condus in anii '90 la profunde nemultumiri care, pentru o buna perioada de timp, au luat locul bucuriei reunificarii tarii. Si, in ambele cazuri, economia se bucura de o politica fiscala unitara! La nivelul zonei euro decalajele intre nord si sud erau comparabile cu exemplele anterioare, iar politicile atat de diferite, promovate de  fiecare stat in parte, au condus la situatia actuala. Imprumuturi masive au permis statelor din sud, chiar daca productivitatea lor era mai mica si colectarea la buget extrem de precara, sa tinda spre un nivel de trai apropiat de cel al tarilor din nordul Europei. Criza, odata cu cresterea excesiva a dobanzilor, a facut ca aceste datorii sa devina nesustenabile. Grecia a primit ajutoare imense, chiar daca este adevarat ca acestea au ajuns in primul rand la creditori. Ele au reprezentat insa un efort important din partea contribuabililor tarilor bogate. Iar nemultumirea acestora nu a intarziat sa se manifeste. Acum este randul Spaniei sa apeleze la fondurile europene. Iar economia Spaniei, cu mult mai mare decat a Greciei, necesita inevitabil sume pe masura. In acelasi timp, evolutia Greciei tinde sa arate ca eforturile financiare de pana acum risca sa fi fost inutile.
In aceste conditii, mereu mai multi economisti au inceput sa pledeze pentru iesirea Greciei si a celorlalte tari cu probleme din zona euro, altii pledand pentru iesirea tarilor bogate din zona euro si, in fine, altii pentru o scindare a zonei euro intr-o zona a statelor nordice cu o economie solida si alta a celor sudice ingloldate in datorii. O astfel de scindare a fost propusa deja din 2010 de Hans-Olaf Henkel, presedintele din acel timp al Uniunii Federale a Industriei Germane. Guldenmark nu reprezinta in ultima instanta decat o alta forma de prezentare a acestui tip de solutii. La randul ei, ideea unei monede paralele nu este nici ea noua. Mai demult, Deutsche Bank a venit cu ideea introducerii unei monede suplimentare, Geuro, pentru a depasi riscul unei "incapacitati de plata pe scara larga si colapsul intregului sistem bancar" ce ar fi de asteptat in cazul abandonarii totale a monedei unice europene. Tocmai aceste riscuri majore ce pandesc Europa in scenariile clasice de iesire a unei tari sau alteia din zona euro sau in cazul scindarii zonei euro au reprezentat pana acum principalul argument pentru a disponibiliza sume oricat de mari pentru salvarea euro. Presiunea pentru gasirea unui plan B a crescut continuu fiind mereu mai multe voci care avertizau ca actualul drum duce spre o catastrofa. Guldenmark-ul se vrea acum a reprezenta tocmai un astfel de plan B. Dar reprezinta el o reala alternativa? Multi cred ca nu. Dar dezbaterea este de abia la inceput. Lucrurile s-au complicat treptat pe masura ce tarile euro au respins pe rand toate variantele de trecere spre o reglementare fiscala comuna.




Joi, 07 Iunie 2012 21:21

Testamentul lui Horea

Le multumesc invatatorilor mei care au stiu sa-mi arate drumul lui Horea si sa ma invete istoria in celula lui Horea. Si pe cei care se mai intreaba cum sa traiasca si cum sa moara, ce sa faca si cum sa iubeasca, testamentul lui Horea ii va limpezi... Cuvintele de pe urma ale lui Horea ne-aduc pe calea cea buna... Acum si intotdeauna.

Dim lights




Pagina 11 din 32
Te afli aici: >