Blog Cecilia Caragea

Un prieten imi povestea ca acum 30 - 40 de ani politistii de pe Champs Elysees fluierau nestingheriti dupa fete. Chiar daca erau in uniforma, la datorie... Primavara asta, cand am colindat Atena, cam impipotati si smecherasi, mi s-au parut mie politistii greci... Deh, clasicul stil meridional! Cam prea cocosesc... Polistii romani arata cu totul altfel! Dincolo de bancurile despre instructia lor, pe care evident ni le mai amintim cu totii, dar trebuie sa recunoastem ca sunt din ce in ce mai rare, semn ca lucrurile s-au mai schimbat, au o cu totul alta prezenta. Mai normali, mai seriosi, mai putin cocosi. Ca doar nu asta au de demonstrat!

Doamne elegante cu palarii, politicieni in campanie, militari in uniforme de gala, tineri inspirati, la Ziua Regalitatii. Salutul aviatorilor, rememorarea istoriei si a vechilor uniforme purtate cu mandrie, acorduri de fanfara, in gradina ascunsa in inima Bucurestiului. Lumea asa cum trebuie sa fie, lumea asa cum vrea sa fie. Lumea care va fi. Cand toata tara va fi o gradina.

Peste oricate mari si oricate tari am calatori, vine o vreme cand ne intoarcem acasa, la ale noastre, la munca noastra cea de zi cu zi, la problemele cu care ne confruntam si pe care le avem de rezolvat, la coltul nostru de lume pe care incercam sa-l facem asa cum ne dorim... Si nu trece mult pana cand fortele cele proaspete cu care ne-am intors din lumea cea mare nu mai sunt chiar atat de vii... Insa doar daca nu ne impunem o anume disciplina de zi cu zi, daca nu respectam un stil de viata care sa ne fie benefic si care sa ne faca mai eficienti! Pentru ca trebuie sa stim cat de important este un mic dejun sanatos, cat de mult rau ne poate face nerespectarea orelor de somn obligatorii, proasta gestionare a stresului, a gandurilor mai putin optimiste sau a fricilor. Trebuie sa stim sa ne pastram frumusetea si sanatatea! Si, tocmai pentru ca stim ca nu este usor sa le facem pe toate acestea, noi, cei care ne dorim sa fim Cool, Dacic Cool, impreuna cu brandul romanesc Hofigal, ne-am propus sa ne intalnim periodic, sa ne impartasim problemele, sa discutam despre cum putem sa ne mentinem sanatatea si frumusetea, pentru a putea realiza tot ceea ce ne dorim. Si, marturisesc, pentru mine, aceste intalniri din seria Martea Sanatatii sunt o oaza de liniste, un mod de a-mi regasi fortele pentru ziua de maine si pentru visele cele mari.

Si, cum lumea de azi ar fi fost imposibila fara Aristotel, te opresti obligatoriu la Stagira, in gradina unde s-a nascut si a copilarit, te uiti la soare-rasare si-n zare vezi marea cea mare si Muntele Athos, inchizi ochii si-ti imaginezi diminetile celui ce-a facut lumea ceea ce este...

De primavara devreme pana toamna tarziu, intreaga lumea ia cu asalt Muntele Athos... Intr-o dimineata insorita de primavara m-am asezat si eu la una din terasele din Ouranopoli pentru un mic dejun rapid inainte de imbarcarea spre Sfantul Munte. Rusii de la masa vecina si-au facut grabiti semnul crucii si au plecat entuziasti spre vaporul destinat barbatilor care urma sa acosteze la Muntele Athos, ca ei sa poata vizita mai apoi manastirile. Am mai schimbat cateva cuvinte cu fata din Galati care timp de opt luni pe an muncea aici, zi de zi, de dimineata pana seara, servind calatorii din toate colturile lumii, intorcandu-se doar iarna acasa, in Romania, si-am plecat si eu spre vaporul destinat unei plimbari de-a lungul peninsulei cu statut aparte. Mai mult sau mai putin credinciosi, cu mai multi sau mai putin bani, grupuri de turisti cu gandul deja la urmatoarea destinatie din circuit, preoti insotiti de enoriasi, zuze putand branduri la moda sau... imitatii, cuvioase cu capul acoperit, posesori de binocluri performante sau de noi modele de aparate foto sunt prezenti zilnic la portile Athosului. Chiar si criza a ajuns la portile Athosului! Guvernul elen, care a sustinut mereu in fata Uniunii Europene autonomia peninsulei sfinte, pentru a-i proteja statului aparte, chiar in pofida unor rezolutii comunitare, precum libera circulatie, doreste acum impozitarea averilor detinute de manastirile de aici in diferite locuri din lumea cea mare. Athosul cere ajutor tarilor slave, ortodoxe. Conflictul e abia la inceput. Dar e vechi de cand lumea... Statul si Biserica, Religia si Natiunea, Averea si Credinta sunt concepte ale caror interferente ne pun in continuare probleme, iar crizele se potenteaza si ne macina, pana cand vom gasi solutii... macar temporare!

Stiu, se vorbeste mult si pe buna dreptate de criza din Grecia, de insule, de resurse, de turismul estival si de cate si mai cate... Dar eu mi-am dorit sa o iau pe drumul de la Sparta la Keiada, prapastia unde spartanii isi aruncau copiii nascuti cu malformatii, care nu ar fi putut sa devina razboinicii de care timpurile aveau nevoie... Caci timpurile au nevoie ca noi sa fim intr-un anume fel...
Furtuna pornita din senin si soarele care reapare cand nici nu te mai astepti, tunetele si toanele zeilor, vantul care-ti vorbeste cum nu ti-a mai vorbit niciodata, toate fac ca drumul de la Sparta la Keiada sa fie unul al intelegerii. Nimic altceva nu te-ar putea face sa intelegi cu adevarat mitologia vechilor greci, zeii imprevizibili, eroii nesabuiti, oamenii patimasi si inteligenti, care stau drept si rad bucurosi, decat jocul norilor si al soarelui, al vantului si al furtunii de la Sparta la Keiada, un joc care-ti daruieste si tie bucuria intelegerii...

Dim lights

Si, daca persii vor mai veni, sa aiba de ce sa se sperie!

Sunt persoane care considera ca prin actuala schimbare de putere ne-am salvat si altele care considera ca ne-am prabusit. Care este adevarul?
Discutiile care se poarta risca sa creeze un adevarat haos ideatic. Motiv pentru care cred ca este util sa incercam sa facem putina ordine, analizand macar cateva dintre problemele care risca sa confuzeze grav discursul actual.

Hristos a inviat!

In Croatia, la Dubrovnik, un oras plin de turisti si cu un farmec aparte, iti dai seama cat de importanta este organizarea si viziunea unitara pentru a crea brandul turistic al unui oras. La capatul fiecarei strazi, marcaje unitare, cu stil, iti arata care sunt brandurile pe care le gasesti in magazinele de pe fiecare strada. Acest caracter unitar, pe care brandurile il respecta, pentru a se integra si a fi parte din peisajul acestui oras-cetate, te face sa intelegi, plimbandu-te prin aceste locuri pline de farmec, ca trebuie sa te respecti pentru a fi respectat, ca uneori trebuie sa pretinzi anumite lucruri, sa ceri respectarea anumitor reguli, pentru a te defini, pentru a place, pentru a exista, pentru a avea locul tau...

Daca o iei pe drumul de coasta de la Split la Dubrovnik, te lasi furat de mirajul insulelor din zare, insa atunci cand ajungi la lacurile de la Bacina, chiar inainte de Ploce, nu ai cum sa nu te opresti in acel loc de poveste din care iti va fi extrem de greu sa pleci mai departe... Evident, vei fi suficient de tare sa-ti continui drumul spre Dubrovnik, insa doar dupa ce iei hotararea sa te reintorci sa descoperi si drumurile mai putin prinse in traseele turistice obisnuite. Poate acolo vei trai adevaratele povesti...

Split nu este doar poarta principala de acces spre majoritatea insulelor din Marea Adriatica, din preajma Coastei Dalmatiei, si nici doar o prima oprire obligatorie pentru turistii care aleg sa ajunga in Croatia cu avionul, pe aeroportul din Split. Orasul este un adevarat palat fermecat. Si nu e o simpla figura de stil! Palatul pe care Imparatul Dioclatian l-a ridicat la Split se gaseste astazi in patrimoniul cultural mondial UNESCO.
Diocletian a ramas in istorie nu numai prin persecutiile indreptate impotriva crestinilor, ci si prin faptul ca a fost singurul imparat care s-a retras de buna voie de la putere. Un gest aproape de neinteles in epoca. Dar, vizitand Splitul, gestul lui devine lesne de inteles. Indragostit de aceste locuri, Diocletian a inceput, in 295, constructia unui imens palat care a dainuit pana astazi. Odata cu terminarea acestuia, in 305, Diocletian se retrage aici pentru a se bucura de acest loc fermecat pentru tot restul vietii sale, refuzand cererile Senatului Roman care il ruga sa revina sa preia din nou fraiele Imperiului. Dar Diocletian nu a construit aici un palat oarecare. Imensitatea lui il apropie mai degraba de o cetate, iar visul lui de a realiza o adevarata fortareata a facut ca aceasta constructie de exceptie sa reziste peste milenii. Reprezentand una dintre cele mai importante ruine romane din lume, in interiorul lui au fost ridicate, in timp, in jur de 220 de cladiri care adapostesc peste 3.000 de locuitori, iar vechile temnite adapostesc astazi magazine de bijuterii si antichitati, extrem de apreciate de turisti. Palatul se prezinta astazi ca un mic oras cu nenumarate strazi, unele cu o latime mai mica de un metru, ajungand chiar si la o jumatate de metru, prin care de-abia te poti strecura, dar al caror farmec nu conteneste sa te ademeneasca mai departe, mai ales ca inaintand vei putea sa te bucuri de localuri minunate, pe care ai surpriza sa le descoperi in cele mai neasteptate locuri. Este un adevarat oras, caci locul este viu. Inaintezi printre nenumarate locuinte, pe sub rufele intinse la uscat intre spatiile stramte ce despart cladirile, ce-ti apar atat de inalte prin contrast cu latimea micilor stadute... 
Aspectul orasului este cu atat mai neasteptat cu cat stilul vechilor cladiri romane se imbina astazi cu cel al cladirilor ridicate dupa retragerea in palat a populatiei ce se refugia la inceputul secolului al VII-lea din fata navalitorilor avari si slavi. Dupa o dezvoltare rapida in secolele XII-XIV, cetatea a fost cucerita in 1420 de armatele venetiene, pentru ca in 1797 orasul sa treaca sub conducerea Austriei, iar apoi a Frantei, pentru ca dupa 1918 sa apartina Iugoslaviei. Astfel, suprapunerea, amestecul, imbinarea stilurilor este de-a dreptul ametitoare. Iar fatada palatului se afla pe o minunata promenada pe malul apei. In partea opusa, calatorii descopera statuia lui Grgur Ninski, importanta figura religioasa din secolul al X-lea, creatie a sculptorului croat Ivan Mestrovic, pe care il puteti cunoaste mult mai bine vizitand si Galeria Mestrovic.
Cine vrea sa afle mai multe despre aceste locuri nu trebuie sa rateze Muzeul de Arheologie si nici pe cel al  Monumentelor Arheologice. Cei pasionati de navigatie pot descoperi aici si un Muzeu Maritim. Orasul se mai mandreste si cu un excelent exemplu de arhitectura religioasa, cu Catedrala Sv. Duje, un adevarat simbol al orasului. Insa Split traieste mai ales prin frumusetea aproape ireala a locului, frumusete pe care daca ajungi sa o cunosti intelegi si pornirea de neoprit a lui Diocletian de a ridica acest palat-fortareata in care sa se retraga pentru a se bucura liber de anii batranetii. Frumusetii irezistibile a naturii i se adauga aceasta inconfundabila imbinare de stiluri realizata parca de o mana nevazuta de-a lungul secolelor, la care astazi s-au adaugat localuri, jocuri de lumini si promenade, adevarate punti de legatura intre secolele trecute si cele ce au sa vina.
Amatorii de festialuri de muzica si film, pot alege sa viziteze Splitul in iulie cu ocazia Split Summer Festival sau in septembrie la Split Film Festival, fara a uita nici de Croatia Boat Show din aprilie. E un oras-bijuterie de care merita sa te bucuri cu prima ocazie! Mi-as permite o sugestie: nu asteptati pana in 2020, cand Split va fi Capitala Culturala Europeana.

In sfarsit, vacanta in Split, la care visam ascultand si dansand tangouri de demult... sau nu chiar asa de demult...

Dim lights

Autostrazile si curatenia din Croatia, faptul ca toata lumea vorbeste engleza si stie sa se poarte amabil, muntele si marea, insulele din larg, norii cei atat de aproape, ceata si soarele, fac din Croatia o destinatie turistica preferata de toti europenii si nu numai. Cred ca este un model de cum se poate construi brandul turistic al unei tari, cred ca este un model de cum omul poate sa infrumuseteze locul... Parca stiam si noi ca omul sfinteste locul... Sau am uitat?